Ce este echilibrarea modală? Tehnica avansată a rotorului flexibil • Echilibrator portabil, analizor de vibrații "Balanset" pentru echilibrarea dinamică a concasoarelor, ventilatoarelor, tocătoarelor, spiralelor pe combine, arborilor, centrifugelor, turbinelor și multor alte rotoare Ce este echilibrarea modală? Tehnica avansată a rotorului flexibil • Echilibrator portabil, analizor de vibrații "Balanset" pentru echilibrarea dinamică a concasoarelor, ventilatoarelor, tocătoarelor, spiralelor pe combine, arborilor, centrifugelor, turbinelor și multor alte rotoare

Înțelegerea echilibrării modale

Definiție: Ce este echilibrarea modală?

Echilibrarea modală este un avansat echilibrare tehnică special concepută pentru rotoare flexibile care funcționează prin direcționarea și corectarea modurilor individuale de vibrație, mai degrabă decât prin echilibrare la viteze de rotație specifice. Metoda recunoaște că rotoarele flexibile prezintă forme distincte ale modurilor (modele de deviere) la viteze diferite și distribuie ponderi de corecție într-un model care se potrivește și contracarează distribuția dezechilibrului pentru fiecare mod.

Această abordare este fundamental diferită de cea convențională echilibrare multiplan, care se echilibrează la viteze de funcționare specifice. Echilibrarea modală oferă rezultate superioare pentru rotoarele care trebuie să funcționeze lin pe o gamă largă de viteze, în special atunci când trec prin mai multe viteze critice.

Fundamentul teoretic: Înțelegerea formelor modale

Pentru a înțelege echilibrarea modală, trebuie mai întâi să înțelegem modurile de vibrație:

Ce este o formă de mod?

O formă de mod este modelul caracteristic de deviere pe care îl ia un rotor atunci când vibrează la unul dintre punctele sale frecvențe naturale. Fiecare rotor are un număr infinit de moduri teoretice, dar în practică, doar primele câteva sunt importante:

  • Primul mod: Rotorul se îndoaie într-o formă simplă de arc sau arc, ca o coardă de sărit cu o singură cocoașă.
  • Al doilea mod: Rotorul se îndoaie într-o curbă în S cu un punct nodal (un punct de deformație zero) aproape de mijloc.
  • Al treilea mod: Rotorul prezintă un model de undă mai complex, cu două puncte nodale.

Fiecare mod are o frecvență naturală corespunzătoare (și, prin urmare, o viteză critică corespunzătoare). Când un rotor funcționează în apropierea uneia dintre aceste viteze critice, forma modului corespunzător este puternic excitată de orice dezechilibru prezent.

Dezechilibru specific modului

O perspectivă cheie asupra echilibrării modale este că dezechilibrul poate fi descompus în componente modale. Fiecare mod răspunde doar la componenta dezechilibrului care corespunde propriei sale forme. De exemplu:

  • Dezechilibru în primul mod: O distribuție simplă în formă de arc a asimetriei de masă.
  • Dezechilibru în al doilea mod: O distribuție care creează un model de curbă în S atunci când rotorul vibrează.

Prin corectarea independentă a fiecărei componente modale, rotorul poate fi echilibrat pe întregul său interval de turații de funcționare.

Cum funcționează echilibrarea modală

Procedura de echilibrare modală implică mai mulți pași sofisticați:

Pasul 1: Identificați vitezele critice și formele modurilor

Înainte de începerea echilibrării, vitezele critice ale rotorului trebuie identificate printr-un test de pornire sau de demarare liberă, creând o Diagrama Bode care prezintă amplitudinea și fază în funcție de viteză. Formele modurilor pot fi determinate experimental folosind mai mulți senzori de vibrații de-a lungul lungimii rotorului sau prezise teoretic folosind analiza cu elemente finite.

Pasul 2: Transformare modală

Măsurătorile vibrațiilor din locații multiple sunt transformate matematic din “coordonate fizice” (vibrația la fiecare rulment) în “coordonate modale” (amplitudinea excitației fiecărui mod). Această transformare folosește formele modurilor cunoscute ca bază matematică.

Pasul 3: Calculați ponderile de corecție modală

Pentru fiecare mod semnificativ, un set de greutăți de probă aranjate într-un model care corespunde formei modului respectiv, sunt utilizate pentru a determina coeficienții de influență. Apoi se calculează ponderile de corecție necesare pentru anularea dezechilibrului modal.

Pasul 4: Transformarea înapoi la greutăți fizice

Corecțiile modale calculate sunt transformate înapoi în ponderi fizice reale care vor fi plasate în planuri de corecție accesibile pe rotor. Această transformare inversă determină modul de distribuire a corecțiilor modale pe planurile de corecție disponibile.

Pasul 5: Instalare și verificare

Toate greutățile corectoare sunt instalate, iar rotorul este acționat pe întreaga gamă de turații de funcționare pentru a verifica dacă vibrațiile au fost reduse la toate turațiile critice.

Avantajele echilibrării modale

Echilibrarea modală oferă mai multe avantaje semnificative față de echilibrarea convențională multiplan pentru rotoarele flexibile:

  • Eficient pe întreaga gamă de viteze: Un singur set de greutăți de corecție reduce vibrațiile la toate vitezele de funcționare, nu doar la o singură viteză de echilibrare. Acest lucru este esențial pentru mașinile care trebuie să accelereze prin mai multe viteze critice.
  • Mai puține teste de probă: Echilibrarea modală necesită adesea mai puține rulări de probă decât echilibrarea convențională multi-plan, deoarece fiecare încercare vizează un mod specific, mai degrabă decât o viteză specifică.
  • O mai bună înțelegere fizică: Metoda oferă informații despre modurile cele mai problematice și despre cum este distribuit dezechilibrul rotorului.
  • Optim pentru mașini de mare viteză: Mașinile care funcționează mult peste prima lor viteză critică (cum ar fi turbinele) beneficiază foarte mult deoarece corecția abordează fizica fundamentală a comportamentului rotorului flexibil.
  • Minimizează vibrațiile de trecere: Prin corectarea dezechilibrului modal, vibrațiile în timpul accelerării și decelerării până la viteze critice sunt reduse la minimum, reducând stresul asupra componentelor.

Provocări și limitări

În ciuda avantajelor sale, echilibrarea modală este mai complexă și mai solicitantă decât metodele convenționale:

Necesită cunoștințe avansate

Tehnicienii trebuie să aibă o înțelegere profundă a dinamicii rotorului, a formelor modurilor și a teoriei vibrațiilor. Aceasta nu este o tehnică de echilibrare la nivel de începător.

Necesită software specializat

Transformările matematice și operațiile cu matrice necesare depășesc calculul manual. Este esențial să existe un software specializat de echilibrare cu capacități de analiză modală.

Necesită date precise despre forma modului

Calitatea echilibrării modale depinde de informațiile precise despre forma modurilor. Aceasta necesită de obicei fie o modelare detaliată cu elemente finite, fie o analiză modală experimentală extinsă.

Sunt necesare mai multe puncte de măsurare

Pentru a determina cu precizie amplitudinile modale, măsurătorile vibrațiilor trebuie efectuate în mai multe locații axiale de-a lungul rotorului, necesitând mai mulți senzori și instrumentație decât echilibrarea convențională.

Limitări ale planului de corecție

Locațiile planurilor de corecție disponibile pot să nu corespundă în mod ideal formelor modurilor. În practică, trebuie făcute compromisuri, iar eficiența depinde de cât de bine pot aproxima planurile disponibile corecțiile modale dorite.

Când se utilizează echilibrarea modală

Echilibrarea modală este recomandată în anumite situații:

  • Rotoare flexibile de mare viteză: Mașini precum turbine mari, compresoare de mare viteză și turboexpansoare care funcționează cu mult peste prima lor viteză critică.
  • Gamă largă de viteze de funcționare: Echipamente care trebuie să accelereze prin mai multe viteze critice și să funcționeze lin pe o gamă largă de turații pe minut.
  • Mașini critice: Echipamente de mare valoare pentru care investiția în tehnici avansate de echilibrare este justificată de fiabilitate și performanță îmbunătățite.
  • Când metodele convenționale eșuează: Dacă echilibrarea multiplan la o singură viteză se dovedește inadecvată sau dacă echilibrarea la o singură viteză creează probleme la alte viteze.
  • Design nou al mașinii: În timpul punerii în funcțiune a unor noi utilaje de mare viteză, echilibrarea modală poate stabili o condiție optimă de echilibru de bază.

Relația cu alte metode de echilibrare

Echilibrarea modală poate fi văzută ca o evoluție a tehnicilor de echilibrare:

  • Echilibrare pe un singur plan: Potrivit pentru rotoare rigide, în formă de disc.
  • Echilibrare pe două planuri: Standard pentru majoritatea rotoarelor rigide cu o anumită lungime.
  • Echilibrare multi-plan: Necesar pentru rotoare flexibile, dar se echilibrează la viteze specifice.
  • Echilibrare modală: Cea mai avansată tehnică, care vizează moduri mai degrabă decât viteze, pentru flexibilitate și eficiență maximă.

Aplicații industriale

Echilibrarea modală este standardul în mai multe industrii solicitante:

  • Generarea de energie: Turbine mari cu abur și turbine cu gaz în centralele electrice
  • Aerospațială: Rotoare de motoare de aeronave și turbomașini de mare viteză
  • Petrochimie: Compresoare centrifuge de mare viteză și turbo-expansoare
  • Cercetare: Standuri de testare de mare viteză și utilaje experimentale
  • Fabrici de hârtie: Role lungi și flexibile pentru mașini de hârtie

În aceste aplicații, complexitatea și costul echilibrării modale sunt compensate de importanța critică a funcționării line, a duratei de viață prelungite a utilajelor și a evitării defecțiunilor catastrofale în sistemele de înaltă energie.


← Înapoi la indexul principal

WhatsApp