Standardul ISO 10816-1 și implementarea instrumentală a diagnosticării vibrațiilor utilizând sistemul Balanset-1A

Rezumat

Acest raport prezintă o analiză cuprinzătoare a cerințelor internaționale de reglementare privind starea vibrațiilor echipamentelor industriale definite în ISO 10816-1 și standardele derivate din acesta. Documentul trece în revistă evoluția standardizării de la ISO 2372 la actualul ISO 20816, explică semnificația fizică a parametrilor măsurați și descrie metodologia de evaluare a gravității condițiilor de vibrație. O atenție specială este acordată implementării practice a acestor reguli utilizând sistemul portabil de echilibrare și diagnosticare Balanset-1A. Raportul conține o descriere detaliată a caracteristicilor tehnice ale instrumentului, algoritmii de funcționare în modurile vibrometru și echilibrare, precum și orientări metodologice pentru efectuarea măsurătorilor în vederea asigurării conformității cu criteriile de fiabilitate și siguranță pentru mașinile rotative.

Capitolul 1. Bazele teoretice ale diagnosticării vibrațiilor și evoluția standardizării

1.1. Natura fizică a vibrațiilor și selectarea parametrilor de măsurare

Vibrația, ca parametru de diagnosticare, este cel mai informativ indicator al stării dinamice a unui sistem mecanic. Spre deosebire de temperatură sau presiune, care sunt indicatori integrali și adesea reacționează la defecțiuni cu întârziere, semnalul de vibrație transmite informații în timp real despre forțele care acționează în interiorul mecanismului.

Standardul ISO 10816-1, la fel ca și predecesorii săi, se bazează pe măsurarea vitezei vibrațiilor. Această alegere nu este întâmplătoare și decurge din natura energetică a deteriorării. Viteza vibrațiilor este direct proporțională cu energia cinetică a masei oscilante și, prin urmare, cu solicitările de oboseală care apar în componentele mașinii.

Diagnosticul vibrațiilor utilizează trei parametri principali, fiecare cu propriul său domeniu de aplicare:

Deplasarea vibrației (Deplasare): Amplitudinea oscilației măsurată în micrometri (µm). Acest parametru este esențial pentru mașinile cu viteză redusă și pentru evaluarea jocurilor din lagărele cu jurnal, unde este important să se prevină contactul dintre rotor și stator. În contextul ISO 10816-1, deplasarea are o utilizare limitată, deoarece la frecvențe ridicate chiar și deplasările mici pot genera forțe distructive.

Viteza vibrației (Viteză): Viteza punctului de suprafață măsurată în milimetri pe secundă (mm/s). Acesta este un parametru universal pentru gama de frecvențe de la 10 la 1000 Hz, care acoperă principalele defecte mecanice: dezechilibru, aliniere incorectă și slăbire. ISO 10816 adoptă viteza de vibrație ca criteriu principal de evaluare.

Accelerația vibrațiilor (Accelerație): Rata de schimbare a vitezei de vibrație măsurată în metri pe secundă pătrată (m/s²) sau în unități g. Accelerația caracterizează forțele inerțiale și este cea mai sensibilă la procesele de înaltă frecvență (de la 1000 Hz și mai sus), cum ar fi defectele rulmenților în stadiu incipient sau problemele de angrenare a roților dințate.

ISO 10816-1 se concentrează pe vibrațiile de bandă largă în intervalul 10–1000 Hz. Aceasta înseamnă că instrumentul trebuie să integreze energia tuturor oscilațiilor din această bandă și să genereze o singură valoare — valoarea medie pătratică (RMS). Utilizarea RMS în locul valorii de vârf este justificată deoarece RMS caracterizează puterea totală a procesului oscilatoriu în timp, ceea ce este mai relevant pentru evaluarea impactului termic și al oboselii asupra mecanismului.

1.2. Context istoric: de la ISO 2372 la ISO 20816

Pentru a înțelege cerințele actuale, este necesar să se analizeze evoluția lor istorică.

ISO 2372 (1974): Primul standard global care a introdus clasificarea mașinilor în funcție de putere. Acesta a definit clasele de mașini (Clasa I – Clasa IV) și zonele de evaluare (A, B, C, D). Deși a fost retras oficial în 1995, terminologia și logica acestui standard sunt încă utilizate pe scară largă în practica ingineriei.

ISO 10816-1 (1995): Acest standard a înlocuit standardele ISO 2372 și ISO 3945. Principala sa inovație a fost o distincție mai clară a cerințelor în funcție de tipul fundației (rigidă sau flexibilă). Standardul a devenit un document “umbrelă” care definește principiile generale (Partea 1), în timp ce valorile limită specifice pentru diferite tipuri de mașini au fost mutate în părțile următoare (Partea 2 — turbine cu abur, Partea 3 — mașini industriale, Partea 4 — turbine cu gaz etc.).

ISO 20816-1 (2016): Versiunea modernă a standardului. ISO 20816 combină seria 10816 (vibrațiile pieselor nerotative) și seria 7919 (vibrațiile arborilor rotativi). Acesta este un pas logic, deoarece evaluarea completă a echipamentelor critice necesită analiza ambilor parametri. Cu toate acestea, pentru majoritatea mașinilor industriale de uz general (ventilatoare, pompe), unde accesul la arbore este dificil, metodologia bazată pe măsurători ale carcasei introdusă în ISO 10816 rămâne dominantă.

Acest raport se concentrează pe ISO 10816-1 și ISO 10816-3, deoarece aceste documente sunt principalele instrumente de lucru pentru aproximativ 90% de echipamente industriale diagnosticate cu instrumente portabile, cum ar fi Balanset-1A.

Capitolul 2. Analiza detaliată a metodologiei ISO 10816-1

2.1. Domeniul de aplicare și limitări

ISO 10816-1 se aplică măsurătorilor vibrațiilor efectuate pe părțile nerotative ale mașinilor (carcase de rulmenți, picioare, cadre de susținere). Standardul nu se aplică vibrațiilor cauzate de zgomotul acustic și nu acoperă mașinile cu mișcare alternativă (acestea sunt acoperite de ISO 10816-6) care generează forțe inerțiale specifice datorită principiului lor de funcționare.

Un aspect critic este faptul că standardul reglementează măsurătorile in situ — în condiții reale de funcționare, nu numai pe un banc de testare. Aceasta înseamnă că limitele țin cont de influența fundației reale, a racordurilor de conducte și a condițiilor de încărcare în funcționare.

2.2. Clasificarea echipamentelor

Un element cheie al metodologiei este împărțirea tuturor mașinilor în clase. Aplicarea limitelor clasei IV unei mașini din clasa I poate determina un inginer să nu observe o situație periculoasă, în timp ce invers poate duce la opriri nejustificate ale echipamentelor în stare bună de funcționare.

Conform anexei B la ISO 10816-1, mașinile sunt împărțite în următoarele categorii:

Tabelul 2.1. Clasificarea mașinilor conform ISO 10816-1

Clasă	Descriere	Mașini tipice	Tipul fundației
Clasa I	Piese individuale ale motoarelor și mașinilor, conectate structural la agregat. Mașini mici.	Motoare electrice de până la 15 kW. Pompe mici, transmisii auxiliare.	Orice
Clasa a II-a	Mașini de dimensiuni medii fără fundații speciale.	Motoare electrice 15–75 kW. Motoare până la 300 kW pe bază rigidă. Pompe, ventilatoare.	De obicei rigid
Clasa a III-a	Motoare principale de mari dimensiuni și alte mașini de mari dimensiuni cu mase rotative.	Turbine, generatoare, pompe de mare putere (>75 kW).	Rigid
Clasa a IV-a	Motoare principale de mari dimensiuni și alte mașini de mari dimensiuni cu mase rotative.	Turbogeneratoare, turbine cu gaz (>10 MW).	Flexibil

Problema identificării tipului de fundație (rigidă vs flexibilă):

Standardul definește o fundație ca fiind rigidă dacă prima frecvență naturală a sistemului “mașină-fundație” este mai mare decât frecvența principală de excitație (frecvența de rotație). O fundație este flexibilă dacă frecvența sa naturală este mai mică decât frecvența de rotație.

În practică, aceasta înseamnă:

• O mașină fixată cu șuruburi pe podeaua masivă din beton a unui atelier aparține, de obicei, unei clase cu fundație rigidă.
• O mașină montată pe izolatoare de vibrații (arcuri, tampoane de cauciuc) sau pe un cadru ușor din oțel (de exemplu, o structură de nivel superior) aparține unei clase cu fundație flexibilă.

Această distincție este esențială, deoarece o mașină cu o fundație flexibilă poate vibra cu o amplitudine mai mare fără a crea tensiuni interne periculoase. Prin urmare, limitele pentru clasa IV sunt mai mari decât pentru clasa III.

2.3. Zone de evaluare a vibrațiilor

În loc de o evaluare binară “bun/rău”, standardul oferă o scală cu patru zone care susține întreținerea bazată pe stare.

Zona A (Bun): Nivelul de vibrații pentru mașinile nou puse în funcțiune. Aceasta este condiția de referință care trebuie atinsă după instalare sau revizie generală.

Zona B (Satisfăcătoare): Mașini adecvate pentru funcționare pe termen lung fără restricții. Nivelul de vibrații este mai ridicat decât cel ideal, dar nu afectează fiabilitatea.

Zona C (Nesatisfăcătoare): Mașini nepotrivite pentru funcționare continuă pe termen lung. Vibrațiile ating un nivel la care începe degradarea accelerată a componentelor (rulmenți, garnituri). Funcționarea este posibilă pentru o perioadă limitată de timp, sub supraveghere sporită, până la următoarea întreținere planificată.

Zona D (Inacceptabil): Niveluri de vibrații care pot provoca defecțiuni catastrofale. Este necesară oprirea imediată.

2.4. Valori limită de vibrație

Tabelul de mai jos rezumă valorile limită ale vitezei RMS a vibrațiilor (mm/s) conform anexei B la ISO 10816-1. Aceste valori sunt empirice și servesc drept orientări în cazul în care specificațiile producătorului nu sunt disponibile.

Tabelul 2.2. Limite ale zonei de vibrații (ISO 10816-1 Anexa B)

Limita zonei	Clasa I (mm/s)	Clasa II (mm/s)	Clasa III (mm/s)	Clasa IV (mm/s)
A / B	0.71	1.12	1.80	2.80
B / C	1.80	2.80	4.50	7.10
C / D	4.50	7.10	11.20	18.00

Interpretare analitică. Luați în considerare valoarea 4,5 mm/s. Pentru mașinile mici (Clasa I), aceasta este limita stării de urgență (C/D), care necesită oprirea. Pentru mașinile de dimensiuni medii (clasa II), aceasta este limita zonei “necesită atenție”. Pentru mașinile mari pe o fundație rigidă (clasa III), aceasta este doar limita dintre zonele “satisfăcătoare” și “nesatisfăcătoare”. Pentru mașinile pe o fundație flexibilă (clasa IV), acesta este un nivel normal de vibrații în timpul funcționării (zona B).

Această evoluție arată riscul utilizării limitelor universale. Un inginer care utilizează regula “4,5 mm/s este rău” pentru toate mașinile poate fie să nu observe defectarea unei pompe mici, fie să respingă în mod nejustificat un turbocompresor mare.

Capitolul 3. Specificul mașinilor industriale: ISO 10816-3

Deși ISO 10816-1 definește cadrul general, în practică, majoritatea unităților industriale (pompe, ventilatoare, compresoare de peste 15 kW) sunt reglementate de partea 3 a standardului (ISO 10816-3), care este mai specifică. Este important să înțelegeți diferența, deoarece Balanset-1A este adesea utilizat pentru echilibrarea ventilatoarelor și pompelor acoperite de această parte.

3.1. Grupuri de mașini în ISO 10816-3

Spre deosebire de cele patru clase din partea 1, partea 3 împarte mașinile în două grupe principale:

Grupa 1: Mașini mari cu putere nominală peste 300 kW. Acest grup include și mașini electrice cu înălțimea arborelui mai mare de 315 mm.

Grupa 2: Mașini de dimensiuni medii cu putere nominală între 15 kW și 300 kW. Acest grup include mașini electrice cu înălțimea arborelui între 160 mm și 315 mm.

3.2. Limite de vibrații în ISO 10816-3

Limitele depind și de tipul fundației (rigidă/flexibilă).

Tabelul 3.1. Limite de vibrații conform ISO 10816-3 (RMS, mm/s)

Condiție (Zonă)	Grupa 1 (>300 kW) Rigid	Grupa 1 (>300 kW) Flexibilă	Grupa 2 (15–300 kW) Rigid	Grupa 2 (15–300 kW) Flexibilă
A (Nou)	< 2,3	< 3,5	< 1,4	< 2,3
B (Funcționare pe termen lung)	2,3 – 4,5	3,5 – 7,1	1,4 – 2,8	2,3 – 4,5
C (Funcționare limitată)	4,5 – 7,1	7,1 – 11,0	2,8 – 4,5	4,5 – 7,1
D (Daune)	> 7.1	> 11,0	> 4.5	> 7.1

Sinteza datelor. Compararea tabelelor ISO 10816-1 și ISO 10816-3 arată că ISO 10816-3 impune cerințe mai stricte pentru mașinile de putere medie (Grupa 2) pe fundații rigide. Limita zonei D este stabilită la 4,5 mm/s, ceea ce coincide cu limita pentru clasa I din partea 1. Acest lucru confirmă tendința către limite mai stricte pentru echipamentele moderne, mai rapide și mai ușoare. Când utilizați Balanset-1A pentru a diagnostica un ventilator de 45 kW pe o podea de beton, trebuie să vă concentrați pe coloana “Grupa 2 / Rigid” din acest tabel, unde tranziția către zona de urgență are loc la 4,5 mm/s.

Capitolul 4. Arhitectura hardware a sistemului Balanset-1A

Pentru a implementa cerințele ISO 10816/20816, aveți nevoie de un instrument care să ofere măsurători precise și repetabile și care să corespundă intervalelor de frecvență necesare. Sistemul Balanset-1A dezvoltat de Vibromera este o soluție integrată care combină funcțiile unui analizor de vibrații cu două canale și ale unui instrument de echilibrare pe teren.

4.1. Canale de măsurare și senzori

Sistemul Balanset-1A are două canale independente de măsurare a vibrațiilor (X1 și X2), ceea ce permite efectuarea de măsurători simultane în două puncte sau în două planuri.

Tipul senzorului. Sistemul utilizează accelerometre (traductoare de vibrații care măsoară accelerația). Acesta este standardul modern în industrie, deoarece accelerometrele oferă fiabilitate ridicată, gamă largă de frecvențe și liniaritate bună.

Integrarea semnalului. Deoarece ISO 10816 necesită evaluarea vitezei vibrațiilor (mm/s), semnalul provenit de la accelerometre este integrat în hardware sau software. Aceasta este o etapă critică de procesare a semnalului, iar calitatea convertorului analog-digital joacă un rol esențial.

Domeniul de măsurare. Instrumentul măsoară viteza vibrațiilor (RMS) în intervalul de la 0,05 la 100 mm/s. Acest interval acoperă în totalitate toate zonele de evaluare ISO 10816 (de la zona A 45 mm/s).

4.2. Caracteristici de frecvență și precizie

Caracteristicile metrologice ale Balanset-1A sunt în deplină conformitate cu cerințele standardului.

Gama de frecvențe. Versiunea de bază a instrumentului funcționează în banda de frecvențe 5 Hz – 550 Hz.

Limita inferioară de 5 Hz (300 rpm) depășește chiar și cerința standard ISO 10816 de 10 Hz și acceptă diagnosticarea mașinilor cu viteză redusă. Limita superioară de 550 Hz acoperă până la a 11-a armonică pentru mașinile cu o frecvență de rotație de 3000 rpm (50 Hz), ceea ce este suficient pentru a detecta dezechilibrul (1×), alinierea incorectă (2×, 3×) și slăbirea. Opțional, gama de frecvențe poate fi extinsă la 1000 Hz, ceea ce acoperă în totalitate cerințele standard.

Precizia amplitudinii. Eroarea de măsurare a amplitudinii este de ±5% din scala completă. Pentru sarcinile de monitorizare operațională, în care limitele zonelor diferă cu sute de procente, această precizie este mai mult decât suficientă.

Precizia fazei. Instrumentul măsoară unghiul de fază cu o precizie de ±1 grad. Deși faza nu este reglementată de ISO 10816, aceasta este extrem de importantă pentru etapa următoare — echilibrarea.

4.3. Canalul tahometrului

Kitul include un tahometru laser (senzor optic) care îndeplinește două funcții:

• Măsoară viteza rotorului (RPM) de la 150 la 60.000 rpm (în unele versiuni până la 100.000 rpm). Acest lucru face posibilă identificarea dacă vibrația este sincronă cu frecvența de rotație (1×) sau asincronă.
• Generează un semnal de fază de referință (marcaj de fază) pentru calcularea medie sincronă și calcularea unghiurilor de masă de corecție în timpul echilibrării.

4.4. Conexiuni și dispunere

Kitul standard include cabluri pentru senzori cu lungimea de 4 metri (opțional 10 metri). Acest lucru sporește siguranța în timpul măsurătorilor in situ. Cablurile lungi permit operatorului să rămână la o distanță sigură de piesele rotative ale mașinii, ceea ce îndeplinește cerințele de siguranță industrială pentru lucrul cu echipamente rotative.

Capitolul 5. Metodologia de măsurare și evaluarea ISO 10816 utilizând Balanset-1A

Acest capitol descrie un algoritm pas cu pas pentru utilizarea instrumentului Balanset-1A în vederea efectuării evaluărilor vibrațiilor.

5.1. Pregătirea pentru măsurători

Identificați mașina. Determinați clasa mașinii (conform capitolelor 2 și 3 din acest raport). De exemplu, un “ventilator de 45 kW pe izolatoare de vibrații” aparține grupului 2 (ISO 10816-3) cu o fundație flexibilă.

Instalarea software-ului. Instalați driverele și software-ul Balanset-1A de pe unitatea USB furnizată. Conectați unitatea de interfață la portul USB al laptopului.

Montați senzorii.

• Instalați senzorii pe carcasele rulmenților. Nu îi montați pe capace subțiri.
• Utilizați baze magnetice. Asigurați-vă că magnetul este fixat ferm pe suprafață. Vopseaua sau rugina de sub magnet acționează ca un amortizor și reduce citirile de înaltă frecvență.
• Mențineți ortogonalitatea: efectuați măsurători în direcții verticală (V), orizontală (H) și axială (A). Balanset-1A are două canale, astfel încât puteți măsura, de exemplu, V și H simultan la un singur suport.

5.2. Mod vibrometru (F5)

Software-ul Balanset-1A are un mod dedicat pentru evaluarea ISO 10816.

• Rulați programul.
• Apăsați tasta F5 (sau faceți clic pe butonul “F5 – Vibrometru” din interfață). Se deschide o fereastră cu vibrometru multicanal.
• Apăsați F9 (Executare) pentru a începe achiziția datelor.

Analiza indicatorilor.

• RMS (total): Instrumentul afișează viteza RMS globală a vibrațiilor (V1s, V2s). Aceasta este valoarea pe care o comparați cu limitele tabelate din standard.
• 1× Vibrație: Instrumentul extrage amplitudinea vibrației la frecvența de rotație.

Dacă valoarea RMS este mare (zona C/D), dar componenta 1× este mică, problema nu este dezechilibrul. Poate fi vorba de o defecțiune a rulmentului, cavitație (în cazul unei pompe) sau probleme electromagnetice. Dacă RMS este aproape de valoarea 1× (de exemplu, RMS = 10 mm/s, 1× = 9,8 mm/s), dezechilibrul predomină, iar echilibrarea va reduce vibrațiile cu aproximativ 95%.

5.3. Analiza spectrală (FFT)

Dacă vibrația totală depășește limita (zona C sau D), trebuie să identificați cauza. Modul F5 include o filă Graficele.

Spectru. Spectrul arată amplitudinea în funcție de frecvență.

• Un vârf dominant la 1× (frecvența de rotație) indică un dezechilibru.
• Vârfurile la 2×, 3× indică o aliniere incorectă sau slăbire.
• “Zgomotul” de înaltă frecvență sau o serie de armonici indică defecte ale rulmenților.
• Frecvența de trecere a palelor (numărul de pale × rpm) indică probleme aerodinamice la un ventilator sau probleme hidraulice la o pompă.

Balanset-1A oferă aceste vizualizări, ceea ce îl transformă dintr-un simplu “contor de conformitate” într-un instrument complet de diagnosticare.

Capitolul 6. Echilibrarea ca metodă de corectare: utilizarea practică a Balanset-1A

Când diagnosticarea (bazată pe dominanța 1× în spectru) indică dezechilibrul ca fiind cauza principală a depășirii limitei ISO 10816, următorul pas este echilibrarea. Balanset-1A implementează metoda coeficientului de influență (metoda cu trei cicluri).

6.1. Teoria echilibrării

Dezechilibrul apare atunci când centrul de greutate al rotorului nu coincide cu axa sa de rotație. Acest lucru provoacă o forță centrifugă. F = m · r · ω² care generează vibrații la frecvența de rotație. Scopul echilibrării este de a adăuga o masă de corecție (greutate) care produce o forță egală ca mărime și opusă ca direcție forței de dezechilibru.

6.2. Procedura de echilibrare pe un singur plan

Utilizați această procedură pentru rotoare înguste (ventilatoare, scripeți, discuri).

Configurare.

• Montați senzorul de vibrații (canalul 1) perpendicular pe axa de rotație.
• Configurați tahometrul laser și aplicați o bandă reflectorizantă pe rotor.
• În program, selectați F2 – Single Plane (Plan unic).

Rulare 0 – Inițială.

• Porniți rotorul. Apăsați F9. Instrumentul măsoară vibrația inițială (amplitudine și fază).
• Exemplu: 8,5 mm/s la 120°.

Cursa 1 – Greutate de probă.

• Opriți rotorul.
• Montați o greutate de probă cu masă cunoscută (de exemplu, 10 g) într-o locație arbitrară.
• Porniți rotorul. Apăsați F9. Instrumentul înregistrează modificarea vectorului de vibrație.
• Exemplu: 5,2 mm/s la 160°.

Calcul și corectare.

• Programul calculează automat masa și unghiul greutății de corecție.
• De exemplu, instrumentul poate da următoarea instrucțiune: “Adăugați 15 g la un unghi de 45° față de poziția greutății de încercare”.”
• Funcțiile Balanset acceptă greutăți divizate: dacă nu puteți plasa greutatea în locația calculată, programul o împarte în două greutăți pentru montare, de exemplu, pe paletele ventilatorului.

Runda 2 – Verificare.

• Instalați greutatea de corecție calculată (îndepărtând greutatea de probă dacă programul o cere).
• Porniți rotorul și asigurați-vă că vibrațiile reziduale au scăzut la zona A sau B conform ISO 10816 (de exemplu, sub 2,8 mm/s).

6.3. Echilibrarea pe două planuri

Rotoarele lungi (arbori, tamburi de concasare) necesită echilibrare dinamică în două planuri de corecție. Procedura este similară, dar necesită doi senzori de vibrații (X1, X2) și trei cicluri (inițial, greutate de încercare în planul 1, greutate de încercare în planul 2). Utilizați modul F3 pentru această procedură.

Capitolul 7. Scenarii practice și interpretare (studii de caz)

Scenariul 1: Ventilator industrial de evacuare (45 kW)

Context. Ventilatorul este instalat pe acoperiș pe izolatoare de vibrații de tip arc.

Clasificare. ISO 10816-3, Grupa 2, fundație flexibilă.

Măsurare. Balanset-1A în modul F5 indică RMS = 6,8 mm/s.

Analiză.

• Conform tabelului 3.1, limita B/C pentru “Flexibil” este de 4,5 mm/s, iar limita C/D este de 7,1 mm/s.

Concluzie. Ventilatorul funcționează în zona C (funcționare limitată), apropiindu-se de zona de urgență D.

Diagnostic. Spectrul prezintă un vârf puternic de 1×.

Acțiune. Este necesară echilibrarea. După echilibrarea cu Balanset-1A, nivelul vibrațiilor a scăzut la 1,2 mm/s (Zona A). Defecțiunea a fost prevenită.

Scenariul 2: Pompa de alimentare a cazanului (200 kW)

Context. Pompa este montată rigid pe o fundație masivă din beton.

Clasificare. ISO 10816-3, Grupa 2, fundație rigidă.

Măsurare. Balanset-1A indică RMS = 5,0 mm/s.

Analiză.

• Conform tabelului 3.1, limita C/D pentru “Rigid” este de 4,5 mm/s.

Concluzie. Pompa funcționează în zona D (stare de urgență). O valoare de 5,0 mm/s este deja inacceptabilă pentru montarea rigidă.

Diagnostic. Spectrul prezintă o serie de armonici și un nivel ridicat de zgomot. Vârful 1× este scăzut.

Acțiune. Echilibrarea nu va ajuta. Problema este probabil la rulmenți sau cavitație. Pompa trebuie oprită pentru inspecție mecanică.

Capitolul 8. Concluzii

ISO 10816-1 și partea 3 specializată a acesteia oferă o bază fundamentală pentru asigurarea fiabilității echipamentelor industriale. Trecerea de la percepția subiectivă la evaluarea cantitativă a vitezei vibrațiilor (RMS, mm/s) permite inginerilor să clasifice în mod obiectiv starea mașinilor și să planifice întreținerea pe baza stării reale.

Implementarea instrumentală a acestor standarde utilizând sistemul Balanset-1A s-a dovedit eficientă. Instrumentul oferă măsurători metrologice precise în intervalul 5–550 Hz (acoperind în totalitate cerințele standard pentru majoritatea mașinilor) și oferă funcționalitatea necesară pentru identificarea cauzelor vibrațiilor ridicate (analiza spectrală) și eliminarea acestora (echilibrare).

Pentru companiile operative, implementarea unei monitorizări regulate bazate pe metodologia ISO 10816 și instrumente precum Balanset-1A reprezintă o investiție directă în reducerea costurilor operaționale. Capacitatea de a distinge zona B de zona C ajută la evitarea atât a reparațiilor premature ale mașinilor în stare bună, cât și a defecțiunilor catastrofale cauzate de ignorarea nivelurilor critice de vibrații.

Sfârșitul raportului