ISO 14694: Ventilatoare industriale — Specificații pentru calitatea echilibrării și nivelurile de vibrații

Rezumat

ISO 14694 oferă un set dedicat de cerințe pentru echilibrarea și nivelurile acceptabile de vibrații ale ventilatoarelor industriale. Acesta recunoaște că ventilatoarele reprezintă o clasă unică de utilaje și adaptează principiile mai generale găsite în standarde precum ISO 1940-1 (echilibrare) și ISO 10816 (vibrații) la caracteristicile lor specifice. Standardul este esențial pentru producătorii de ventilatoare, proiectanții de sisteme și utilizatorii finali pentru a se asigura că ventilatoarele funcționează fără probleme, în siguranță și îndeplinesc așteptările de performanță. Acesta oferă un cadru clar și unificat atât pentru calitatea inițială a echilibrării rotorului, cât și pentru vibrațiile finale, in situ, ale ansamblului complet al ventilatorului.

Cuprins (Structura conceptuală)

Standardul este împărțit logic în două secțiuni tehnice principale: una care acoperă calitatea echilibrării, iar cealaltă care acoperă vibrațiile operaționale.

1. 1. Domeniu de aplicare și definiții:

   Acest capitol inițial stabilește obiectivul specific al standardului, clarificând faptul că cerințele sale se aplică ventilatoarelor industriale de toate tipurile (centrifuge, axiale, cu flux mixt) și dimensiunile, destinate aplicațiilor terestre. Exclude în mod explicit ventilatoarele proiectate pentru utilizări extrem de specializate, cum ar fi propulsia aeronavelor sau vehiculele cu pernă de aer. Secțiunea oferă, de asemenea, un set cuprinzător de definiții pentru terminologia utilizată în întregul document, asigurându-se că termeni precum „suport rigid”, „suport flexibil” și componente specifice ale ventilatoarelor au un înțeles unic și lipsit de ambiguitate. Acest capitol fundamental este crucial pentru a se asigura că atât producătorul ventilatoarelor, cât și utilizatorul final au un limbaj și o înțelegere comună atunci când specifică, testează și acceptă ventilatoarele industriale pe baza caracteristicilor lor de vibrație și echilibrare.

2. 2. Cerințe de calitate a echilibrării pentru rotor:

   Acest capitol prezintă specificațiile critice pentru calitatea echilibrării rotorului ventilatorului ca o componentă independentă, înainte de a fi asamblat în carcasa ventilatorului. Adaptează clasele G de uz general de la ISO 1940-1 la nevoile specifice ale ventilatoarelor prin stabilirea unei serii de „Clase de calitate echilibrate pentru ventilatoare” (categorii BV). Standardul oferă un tabel detaliat care mapează diferite tipuri de ventilatoare și aplicații la aceste categorii BV (de exemplu, BV-5, BV-4, BV-3), care la rândul lor corespund unor criterii specifice Grade GDe exemplu, un ventilator pentru ventilație de uz general ar putea necesita doar un G6.3, în timp ce un ventilator de mare viteză, pentru servicii critice, ar putea necesita un G2.5 mult mai strict. Acest lucru permite unui cumpărător să specifice un nivel precis și adecvat de calitate a echilibrării pentru rotor, pe baza vitezei de funcționare și a aplicației prevăzute, asigurându-se că sursa principală de vibrații - dezechilibrul - este controlată la sursă.

3. 3. Limite de vibrații pentru ventilatorul asamblat:

   Acest capitol abordează vibrațiile întregii unități de ventilator - rotor, arbore, rulmenți și carcasă - ca sistem complet asamblat care funcționează în condiții de testare specificate. Acesta stabilește un set de „Categorii de vibrații ale ventilatorului” (FV) care definesc nivelurile de vibrații acceptabile pentru diferite aplicații și tipuri de instalare. Standardul oferă un tabel clar care enumeră banda de bandă maximă admisă. Viteză RMS pentru fiecare categorie, măsurată pe carcasele rulmenților ventilatorului. Aceste categorii sunt cruciale pentru testele de acceptare și iau în considerare factori precum consumul de energie al ventilatorului, tipul structurii de susținere (rigidă sau flexibilă) și caracterul critic al aplicației. De exemplu, unui ventilator destinat unei aplicații necritice pe o bază flexibilă i s-ar putea atribui o categorie mai indulgentă, cum ar fi FV-5, în timp ce unui ventilator critic de mare putere pe o fundație rigidă i s-ar atribui o categorie mult mai strictă, cum ar fi FV-1, care necesită niveluri de vibrații semnificativ mai mici pentru acceptare.

4. 4. Proceduri de testare și criterii de acceptare:

   Acest capitol final oferă cadrul practic și acționabil pentru verificarea conformității cu standardul. Acesta separă în mod clar procesul de verificare în două etape distincte. În primul rând, se prevede că trebuie confirmată calitatea echilibrării rotorului ventilatorului *înainte* de asamblare, prin efectuarea unei verificări a echilibrării pe un aparat calibrat. mașină de echilibrat pentru a se asigura că dezechilibrul rezidual se încadrează în toleranța specificată de categoria sa BV. În al doilea rând, definește procedura pentru testul de vibrații funcționale al ventilatorului complet asamblat. Specifică faptul că ventilatorul trebuie să funcționeze la viteza sa de funcționare în condiții de sarcină definite și că măsurătorile vibrațiilor trebuie efectuate pe carcasele rulmenților în conformitate cu procedurile generale ale ISO 10816-1. Criteriul de acceptare este simplu: cea mai mare bandă largă măsurată Viteză RMS nu trebuie să depășească limita pentru categoria FV specificată contractual. Această secțiune oferă o bază clară de evaluare a performanței acceptate/respinse atât pentru producători, cât și pentru utilizatorii finali, pentru a confirma că ventilatorul îndeplinește cerințele de performanță specificate.

Concepte cheie

• Îndrumări specifice aplicației: Principala valoare a acestui standard constă în faptul că preia standarde de uz general și le rafinează pentru un tip specific de mașină, foarte comun. Categoriile BV (Balance Vibration - vibrații de echilibrare) și FV (Fan Vibration - vibrații de evantai) oferă îndrumări mult mai clare și mai directe decât încercarea de a interpreta grupurile mai largi de mașini din ISO 10816-3.
• Vibrații de echilibrare vs. vibrații operaționale: Standardul separă clar cele două concepte. În primul rând, *rotorul* ventilatorului trebuie echilibrat la un anumit grad de calitate (categoria BV) pe o mașină de echilibrat. În al doilea rând, *întregul ansamblu ventilator* trebuie să respecte o anumită limită de vibrații operaționale (categoria FV) atunci când este instalat și funcționează. Un echilibru bun este necesar, dar nu suficient pentru vibrații operaționale reduse, care sunt afectate și de forțele de aliniere, fundație și aerodinamice.
• Suport rigid vs. flexibil: La fel ca standardele generale privind vibrațiile, ISO 14694 recunoaște rolul critic al structurii de susținere a ventilatorului și prevede limite diferite de vibrații pentru fundații rigide și flexibile.

← Înapoi la indexul principal