ISO 18436-2: Monitorizarea stării și diagnosticarea mașinilor – Cerințe pentru calificarea și evaluarea personalului – Partea 2: Monitorizarea stării de vibrații și diagnosticarea

Rezumat

ISO 18436-2 este standardul recunoscut la nivel global pentru instruirea, calificarea și certificarea profesioniștilor în analiza vibrațiilor. Acesta garantează că personalul care efectuează măsurători și analize ale vibrațiilor utilajelor deține cunoștințele și abilitățile necesare pentru a face acest lucru în mod competent. Standardul definește un sistem de certificare în patru categorii, fiecare categorie reprezentând un nivel progresiv mai ridicat de expertiză, de la un colector de date de bază până la un diagnostician expert și lider de program. Acesta oferă un cadru clar și verificabil pentru angajatori pentru a evalua competența analiștilor și pentru ca indivizii să își avanseze cariera.

Cuprins (Structura conceptuală)

Standardul este structurat pentru a oferi o cale clară de dezvoltare profesională, specificând responsabilitățile, cunoștințele necesare, instruirea și experiența pentru fiecare nivel de certificare:

1. 1. Categoria I: Colector de date

   Aceasta este certificarea fundamentală, de nivel de intrare, pentru personalul nou în domeniul monitorizării vibrațiilor. Standardul definește rolul unei persoane din Categoria I ca fiind cineva calificat să efectueze măsurători de vibrații de bază, pe un singur canal, conform unui traseu prestabilit. Responsabilitățile sale principale includ: operarea unui colector de date portabil, identificarea corectă a punctelor de măsurare pe o mașină, așa cum sunt definite de traseu, și montarea corectă a senzorului (de exemplu, magnet sau sondă) pentru a obține date curate și repetabile. Aceștia sunt instruiți să recunoască calitatea slabă a datelor din cauza problemelor senzorului sau cablului și să verifice dacă datele colectate se încadrează în intervalele așteptate. O abilitate cheie este capacitatea de a compara citirile simple ale vibrațiilor în bandă largă cu nivelurile de alarmă prestabilite (de exemplu, cele din ISO 10816) pentru a determina dacă starea unei mașini este „Normală” sau necesită investigații suplimentare. Deși nu se așteaptă de la ei să efectueze diagnosticare, ei sunt trupele din prima linie ale unui program CBM, responsabile pentru colectarea datelor consistente și de înaltă calitate de care depind toate analizele ulterioare.

2. 2. Categoria II: Analist de vibrații

   Această certificare este considerată standardul industrial pentru un analist profesionist în domeniul vibrațiilor. Un analist din Categoria II posedă un nivel semnificativ mai profund de cunoștințe și abilități decât un tehnician din Categoria I. Aceștia sunt calificați nu numai să colecteze date, ci și să efectueze analize și diagnosticare detaliată pe o gamă largă de utilaje comune. Responsabilitățile lor includ selectarea tehnicii de măsurare și a senzorului adecvate pentru o anumită sarcină, configurarea colectorului de date cu parametrii corecți (Fmax, rezoluție, mediere) și analiza datelor pe un singur canal. FFT spectre, forme de undă temporaleși fază măsurători. O competență cheie pentru Categoria II este capacitatea de a diagnostica defecțiuni comune ale utilajelor, cum ar fi dezechilibra, nealiniere, slăbire mecanică, element de rulare defecte ale rulmentuluiși probleme de bază legate de angrenaje. De asemenea, se așteaptă ca aceștia să fie capabili să efectueze echilibrarea de bază a rotoarelor pe un singur plan, pe teren.

3. 3. Categoria III: Analist senior de vibrații

   Un analist certificat în Categoria III este recunoscut ca tehnician senior și lider în cadrul unei echipe de monitorizare a stării mașinii. Această certificare avansată necesită cunoștințe teoretice aprofundate și o vastă experiență practică. Un analist din Categoria III este responsabil pentru diagnosticarea întregii game de defecțiuni complexe ale mașinilor, inclusiv probleme cu lagărele de ghidaj, rotoarele flexibile, rezonanța și sistemele complexe de angrenaje. Aceștia sunt competenți în tehnici avansate de diagnosticare, cum ar fi diagnosticarea pe două canale. FFT analiză, Funcția de răspuns în frecvență (FRF) măsurători (teste de impact) și Forma de deformare operațională (ODS) analiză. Dincolo de diagnosticare, rolul lor implică adesea responsabilități de management al programului, cum ar fi stabilirea și gestionarea unui program de monitorizare a stării, stabilirea limitelor de alarmă și a criteriilor de analiză și furnizarea de îndrumare tehnică, instruire și mentorat personalului din Categoria I și II. Aceștia acționează ca o resursă tehnică cheie pentru problemele complexe și critice ale utilajelor.

4. 4. Categoria IV: Analist principal de vibrații

   Acesta este cel mai înalt nivel de certificare, reprezentând apogeul expertizei în diagnosticarea mașinilor. Un analist de Categoria IV este un lider și inovator recunoscut în domeniu. Aceștia posedă o înțelegere profundă și fundamentală a principiilor teoretice ale vibrațiilor, procesării semnalelor și dinamicii rotorului. Responsabilitățile lor depășesc cu mult diagnosticarea de rutină; sunt capabili să dezvolte și să valideze noi tehnici de diagnosticare, să diagnosticheze cele mai complexe și subtile probleme ale mașinilor și să înțeleagă relațiile matematice complexe dintre parametrii de procesare a semnalelor (de exemplu, efectele diferitelor...). funcții de ferestre). Sunt experți în instrumente de diagnostic avansate, cum ar fi analiză modală și analiza cu elemente finite (FEA). Un analist din Categoria IV servește de obicei ca autoritate tehnică supremă pentru un program de monitorizare a stării la nivelul întregii companii, îndrumând analiștii la toate celelalte niveluri și oferind direcție strategică pentru aplicarea tehnologiilor de diagnosticare.

5. 5. Eligibilitate și cerințe de examinare:

   Pentru a asigura un nivel standardizat de competență, această secțiune finală a standardului stabilește cerințele stricte pentru certificare la fiecare nivel. Pentru fiecare dintre cele patru categorii, se specifică durata minimă necesară a instruirii formale în sala de clasă (de exemplu, 38 de ore pentru Categoria II) și, în mod esențial, numărul minim de luni de experiență practică verificabilă în domeniu (de exemplu, 18 luni pentru Categoria II). Cerințele sunt progresive, ceea ce înseamnă că un candidat trebuie să îndeplinească cerințele de instruire și experiență pentru fiecare nivel inferior înainte de a trece la următorul. Standardul definește, de asemenea, structura examenelor de certificare în sine, specificând numărul de întrebări cu variante multiple de răspuns pentru fiecare categorie, durata examenului și scorul minim necesar pentru promovare. Această combinație riguroasă de instruire obligatorie, experiență practică și un examen standardizat asigură că un analist certificat ISO are un nivel dovedit și fiabil de competențe și cunoștințe.

Concepte cheie

• Competență standardizată: Scopul principal al standardului este de a crea un reper uniform și global pentru ceea ce ar trebui să știe și să fie capabil să facă un analist de vibrații la diferite niveluri ale carierei sale.
• Calea progresivă a abilităților: Sistemul cu patru categorii oferă o hartă clară pentru indivizi, arătându-le ce trebuie să învețe și să experimenteze pentru a avansa de la începători la experți.
• Separarea instruirii și certificării: Deși instruirea este obligatorie, standardul se concentrează pe procesul de *certificare*, care implică promovarea unui examen riguros pentru a demonstra competența. Organismele de instruire pregătesc candidații, în timp ce organismele de evaluare efectuează examenele.
• Recunoaștere globală: Certificarea conform ISO 18436-2 este recunoscută la nivel mondial și este adesea o cerință pentru locuri de muncă în ingineria fiabilității și mentenanța predictivă.

← Înapoi la indexul principal