Înțelegerea planului de corecție

1. Definiție: Ce este un plan de corecție?

A Plan de corecție (cunoscut și sub denumirea de plan de echilibrare) este orice plan perpendicular pe rotor axa arborelui unde echilibrare se pot face corecții. În termeni simpli, este o locație pe rotor unde greutatea poate fi fie adăugată (de exemplu, prin sudare sau epoxid), fie îndepărtată (de exemplu, prin găurire sau șlefuire) pentru a corecta o dezechilibra stare.

Alegerea planurilor de corecție este o etapă fundamentală în orice procedură de echilibrare. Locațiile trebuie să fie accesibile fizic și suficient de rezistente pentru a susține în siguranță greutățile de corecție pe toată durata de viață a rotorului.

2. Numărul de planuri de corecție

Numărul de planuri de corecție necesare depinde de tipul de dezechilibru corectat și de natura rotorului:

a) Echilibrare pe un singur plan

Un singur plan de corecție este suficient doar pentru corectarea pură dezechilibru staticAcest lucru este utilizat de obicei pentru rotoare înguste, în formă de disc, unde se presupune că dezechilibrul este concentrat în centrul lățimii rotorului.

• Exemple: Discuri abrazive, scripeți cu un singur canal, ventilatoare înguste.
• Procedura: O singură greutate este adăugată la 180 de grade față de punctul greu măsurat.

b) Echilibrarea pe două planuri

Sunt necesare două planuri de corecție pentru a corecta dezechilibru dinamic, care este cea mai frecventă condiție în rotoarele industriale generale. Dezechilibrul dinamic este o combinație de tensiune statică și dezechilibrul cuplului.

• Exemple: Majoritatea rotoarelor de motoare, rotoarelor de pompe, scripeților cu caneluri multiple, arborilor de transmisie.
• Procedura: Procesul de echilibrare calculează greutatea și unghiul necesare pentru *fiecare* dintre cele două plane. Aceste două corecții acționează împreună pentru a elimina atât „tremuratul” static, cât și „oscilația” cuplului. Plasarea planelor cât mai departe posibil duce, în general, la cea mai eficientă și mai eficientă corecție a echilibrului.

c) Echilibrarea pe mai multe planuri

Sunt necesare mai mult de două planuri de corecție pentru rotoare flexibileDeoarece aceste rotoare se îndoaie și se flexează la viteze diferite, corectarea dezechilibrului într-o poziție poate afecta negativ echilibrul în alta. Sunt necesare planuri suplimentare pentru a contracara modurile de îndoire ale rotorului la viteza sa de funcționare.

• Exemple: Turbine cu gaz de mare viteză, role lungi pentru mașini de hârtie, compresoare multietajate.
• Procedura: Acesta este un proces extrem de specializat care implică adesea modelare computerizată complexă și multiple rulări de echilibrare de mare viteză.

3. Selectarea practică a planurilor de corecție

La configurarea unei sarcini de echilibrare, operatorul trebuie să facă alegeri practice pentru planurile de corecție:

• Accesibilitate: Poți aduce o bormașină sau o mașină de sudură în acest loc?
• Rezistența materialului: Este materialul suficient de gros și rezistent pentru a fi găurit sau pentru a fi sudată o greutate pe el? De exemplu, nu ați alege palele subțiri ale ventilatorului ca plan de corecție, ci mai degrabă butucul sau placa posterioară mai groasă.
• Separarea planului: Pentru echilibrarea pe două plane, maximizarea distanței dintre plane oferă un „pârghie” mai bun împotriva dezechilibrului cuplului, rezultând de obicei ponderi de corecție mai mici și mai precise.
• Integritatea componentelor: Metoda de corecție nu trebuie să compromită integritatea structurală a rotorului.

← Înapoi la indexul principal