Înțelegerea ponderilor de corecție

1. Definiție: Ce este o pondere de corecție?

A Greutate de corecție, cunoscută și sub denumirea de greutate de echilibrare sau bob de echilibrare, este masa specifică care este adăugată sau îndepărtată dintr-un rotor a corecta o dezechilibraÎntregul scop al echilibrare Procesul este de a calcula cantitatea precisă de greutate și poziția unghiulară precisă pentru a aplica această corecție.

Corecția se face într-un interval predefinit plan de corecțieAplicarea unei greutăți de corecție creează o nouă forță centrifugă egală ca mărime și direct opusă (180 de grade) cu forța creată de punctul greu al rotorului, anulând-o efectiv.

2. Metode de corecție

Există două filosofii principale pentru aplicarea unei ponderi de corecție:

a) Adăugarea de greutate

Aceasta este cea mai comună metodă, mai ales în echilibrarea câmpuluiImplică adăugarea de masă la „punctul luminos” al rotorului, care se află la 180 de grade opus punctului greu măsurat.

• Sudare: Greutățile de oțel sunt sudate direct pe rotor. Aceasta este o metodă foarte sigură și permanentă.
• Înșurubare/șurubare: Greutățile prefabricate sunt atașate cu ajutorul șuruburilor sau bolțurilor în găuri filetate. Acest lucru este comun la ventilatoarele industriale mari și la rotoarele proiectate cu puncte specifice de atașare a greutății de echilibrare.
• Greutăți cu clipsare: Cleme special concepute sunt utilizate pe componente precum arborii de transmisie auto și ventilatoarele mici.
• Epoxi: Chitul epoxidic bicomponent este o metodă versatilă pentru adăugarea de greutate, în special în locațiile unde sudarea sau găurirea nu este posibilă.

b) Eliminarea greutății

Această metodă implică îndepărtarea masei din „punctul greu” măsurat al rotorului. Este foarte des întâlnită în mediile de echilibrare a producției, deoarece este rapidă și nu necesită un inventar al diferitelor greutăți.

• Foraj: Cea mai comună metodă de îndepărtare. Operatorul forează o gaură cu un diametru și o adâncime specifice pentru a îndepărta o cantitate precisă de material. Diagramele de toleranță la echilibrare traduc adesea o corecție necesară în grame într-o adâncime corespunzătoare a găurii pentru o anumită dimensiune a burghiului.
• Măcinare: Masa este îndepărtată prin șlefuirea materialului de pe suprafață. Această metodă este mai puțin precisă decât găurirea, dar poate fi eficientă.
• Frezare: O mașină de frezat poate fi utilizată pentru a îndepărta o cantitate foarte precisă de material pentru o echilibrare de înaltă precizie.

3. Calcularea ponderării de corecție

O mașină de echilibrare modernă sau un analizor portabil de vibrații automatizează calculul greutății de corecție. Procesul general este următorul:

1. Măsurați vibrația inițială amplitudine și fază (aceasta îi spune instrumentului unde se află punctul greu și cât de greu este).
2. Atașați o „greutate de probă” cunoscută la un unghi cunoscut.
3. Porniți din nou mașina și măsurați noua amplitudine și fază.
4. Instrumentul știe acum cum a reacționat rotorul la un dezechilibru cunoscut (acesta este coeficientul de influență). Apoi poate efectua un calcul vectorial pentru a determina cantitatea exactă și locația greutății de corecție finale necesare pentru a reduce vibrațiile la minimum.

Rezultatul este de obicei prezentat astfel: „Adăugați 15,3 grame la 217 grade” sau „Găuriți o gaură de 1/2 inch, adâncă de 8 mm, la 35 de grade”.

← Înapoi la indexul principal