Înțelegerea analizei uleiului (tribologie)
1. Definiție: Ce este analiza uleiului?
Analiza uleiului (cunoscută și sub numele de Tribologie) este o tehnică proactivă de întreținere și monitorizare a stării lubrifiantului care implică analiza de laborator a proprietăților unui lubrifiant, a contaminanților în suspensie și a reziduurilor de uzură. O mică probă de ulei este prelevată dintr-o mașină și trimisă la un laborator, care efectuează o serie de teste pentru a oferi un raport detaliat privind starea de sănătate atât a uleiului, cât și a mașinii pe care o lubrifiază.
Principiul este că uleiul este „sângele vital” al mașinii. Așa cum un test de sânge poate dezvălui multe despre sănătatea umană, un raport de analiză a uleiului poate oferi un avertisment foarte timpuriu cu privire la apariția defecțiunilor mecanice și a problemelor de contaminare.
Analiza uleiului este extrem de complementară analiza vibrațiilorfiecare tehnologie poate adesea confirma descoperirile celeilalte și poate detecta probleme pe care cealaltă le-ar putea trece cu vederea.
2. Cei trei piloni ai analizei petrolului
Un raport cuprinzător de analiză a uleiului se concentrează de obicei pe trei domenii cheie:
a) Proprietățile fluidelor (sănătatea uleiului)
Această parte a analizei evaluează starea lubrifiantului în sine pentru a determina dacă acesta este încă apt pentru utilizare. Testele cheie includ:
- Viscozitate: Cea mai importantă proprietate a unui lubrifiant. O modificare a vâscozității poate indica degradarea uleiului, contaminarea cu ulei greșit sau diluarea combustibilului.
- Număr de aciditate (AN) / Număr de bază (BN): AN măsoară nivelul produselor secundare acide ale oxidării. BN măsoară rezerva de alcalinitate din uleiurile de motor, necesară pentru neutralizarea acizii. Aceste teste determină durata de viață utilă rămasă a uleiului.
- Oxidare și nitrare: Măsoară degradarea chimică a uleiului din cauza expunerii la căldură și aer.
b) Contaminare (Analiza contaminanților)
Această secțiune identifică prezența contaminanților nocivi care pot accelera uzura și degrada uleiul.
- Număr de particule: Măsoară gradul general de curățenie al uleiului conform codurilor de curățenie ISO 4406. Un număr mare de particule este o cauză majoră a uzurii abrazive.
- Conținut de apă: Apa este un contaminant extrem de distructiv care favorizează rugina, coroziunea și degradarea uleiului. Adesea, aceasta se măsoară în părți per milion (PPM).
- Siliciu (murdărie): Prezența siliciului este un indicator clar al pătrunderii murdăriei sau nisipului, adesea din cauza unei garnituri cu scurgeri sau a unei filtrări deficitare a aerului.
– Lichid de răcire/Glicol: Prezența unor elemente precum sodiul și potasiul poate indica o scurgere de lichid de răcire în ulei, ceea ce reprezintă o afecțiune foarte gravă.
c) Analiza reziduurilor de uzură (starea mașinii)
Aceasta este cea mai importantă parte a analizei pentru mentenanța predictivă. Implică identificarea și cuantificarea particulelor metalice microscopice care s-au uzat de pe componentele interne ale mașinii.
- Spectroscopie elementară (ICP sau XRF): Acest test măsoară concentrația (în PPM) a diferitelor elemente metalice. Fiecare element indică o componentă specifică. De exemplu:
- Fier (Fe): Indică uzura angrenajelor, arborilor sau carcaselor.
- Cupru (Cu): Indică uzura coliviilor, bucșelor sau răcitoarelor din alamă din bronz.
- Crom (Cr): Indică uzura segmenților de piston sau a rulmenților.
- Plumb (Pb) și Staniu (Sn): Indică uzura rulmenților.
Prin monitorizarea tendinței nivelurilor acestor metale de uzură în timp, o creștere bruscă poate oferi un avertisment foarte timpuriu cu privire la începerea defectului unei componente, adesea cu mult înainte ca aceasta să devină detectabilă prin alte mijloace.
4. Importanța eșantionării corecte
Întreaga valoare a analizei uleiului depinde de obținerea unei probe curate și reprezentative. Probele trebuie prelevate dintr-o conductă de ulei sub tensiune în timp ce mașina funcționează, dintr-un punct situat în amonte de orice filtre. Acest lucru asigură că proba reflectă starea reală a uleiului care circulă în interiorul mașinii.