ISO 17359: Monitorizarea stării și diagnosticarea mașinilor – Ghiduri generale

Rezumat

ISO 17359 servește drept standard „umbrelă” de nivel înalt pentru întregul domeniu al monitorizării stării mașinilor. Acesta oferă un cadru structurat și o imagine de ansamblu strategică pentru configurarea și gestionarea unui program de monitorizare a stării mașinilor. În loc să detalieze tehnici specifice de măsurare, acesta prezintă etapele esențiale, considerațiile și metodologiile care ar trebui să fie implementate pentru ca un program să aibă succes, de la planificarea inițială până la operarea de rutină și revizuire. Este punctul de plecare care face referire la alte standarde, mai specifice, pentru tehnologii individuale (cum ar fi vibrații, analiza uleiului sau termografie).

Cuprins (Structura conceptuală)

Standardul este structurat ca o foaie de parcurs pentru implementarea unei strategii de monitorizare a stării, centrată pe un proces ciclic în șase etape:

1. 1. Pasul 1: Cunoștințe și informații despre mașină (Audit):

   Această etapă fundamentală este nucleul strategic al întregului program de monitorizare a stării. Aceasta impune un audit amănunțit pentru a identifica care mașini sunt cele mai importante pentru funcționare și, prin urmare, justifică monitorizarea. Aceasta implică o analiză a riscurilor și a criticității. Odată ce mașinile critice sunt identificate, standardul impune o analiză aprofundată pentru a colecta toate informațiile pertinente, inclusiv specificațiile de proiectare, parametrii operaționali, istoricul întreținerii și, cel mai important, efectuarea unei analize detaliate. Analiza Modurilor de Eșec și a Efectelor (FMEA)FMEA este un proces sistematic utilizat pentru a identifica toate modalitățile potențiale prin care o mașină sau componentele sale se pot defecta. Pentru fiecare mod de defecțiune (de exemplu, „exfolierea rulmentului”, „dezechilibrul arborelui”), obiectivul este de a înțelege cauzele sale potențiale, simptomele sau efectele sale (de exemplu, „generează impacturi de înaltă frecvență”, „provoacă vibrații 1X ridicate”) și consecințele defecțiunii. Rezultatul acestei etape este o listă definitivă a modurilor de defecțiune pentru fiecare mașină critică, care informează direct următoarea etapă a procesului.

2. 2. Pasul 2: Selectați strategia de monitorizare:

   Această etapă se bazează direct pe concluziile FMEA din Etapa 1. Pentru fiecare mod de defecțiune identificat, trebuie luată o decizie strategică cu privire la cea mai eficientă și economică tehnologie de monitorizare pentru a detecta debutul acestuia. Standardul subliniază faptul că nu există o soluție universală. De exemplu, FMEA ar putea arăta că un mod de defecțiune principal pentru o cutie de viteze este uzura dinților. Strategia aici ar fi selectarea analiza uleiului (în mod specific, analiza particulelor de uzură) ca tehnică principală de monitorizare, deoarece poate detecta resturile de uzură cu mult înainte de a se produce o modificare semnificativă a vibrațiilor. Pentru un mod de defecțiune diferit, cum ar fi arborele nealiniere, strategia ar fi să selectezi analiza vibrațiilor, deoarece este cea mai directă modalitate de a detecta semnătura vibrațională caracteristică 2X. Această etapă implică o analiză atentă a tuturor tehnologiilor CBM disponibile - inclusiv vibrații, termografie, acustică și analiza circuitelor motorului - și maparea acestora cu simptomele specifice de defecțiune identificate în FMEA, asigurând un program de monitorizare direcționat și eficient.

3. 3. Pasul 3: Stabilirea programului de monitorizare:

   Aceasta este faza de planificare tactică, în care strategia la nivel înalt de la Pasul 2 este transpusă într-un plan de acțiune detaliat și documentat. Acest pas implică definirea tuturor parametrilor specifici necesari pentru un program de monitorizare repetabil și eficient. Activitățile cheie din această etapă includ: definirea locațiilor precise de măsurare pe fiecare mașină; specificarea parametrilor exacți care trebuie măsurați (de exemplu, viteza RMS, accelerația maximă, temperatura, concentrația particulelor de uzură); stabilirea frecvenței de colectare a datelor (de exemplu, lunar pentru mașinile necritice, continuu pentru activele extrem de critice); și setarea limitelor inițiale de alarmă sau alertă. Standardul oferă îndrumări privind setarea acestor alarme inițiale pe baza standardelor generice din industrie (cum ar fi ISO 10816), a recomandărilor furnizorilor sau a unei modificări procentuale față de o citire de referință efectuată atunci când se știe că mașina este în stare bună. Rezultatul acestui pas este un plan de monitorizare complet și documentat pentru fiecare mașină.

4. 4. Pasul 4: Achiziția de date:

   Această etapă se referă la execuția fizică de rutină a planului de monitorizare dezvoltat în Etapa 3. Este procesul de trimitere a unui tehnician sau a unui sistem automat la mașină pentru a colecta datele specificate la frecvența prescrisă. Standardul pune un accent puternic pe importanța respectării procedurilor standardizate în timpul acestei etape pentru a asigura consecvența și repetabilitatea datelor. Aceasta înseamnă respectarea exactă a procedurilor de măsurare pentru tehnologia aleasă, de exemplu, respectarea... ISO 13373-1 pentru colectarea datelor privind vibrațiile. Este necesar să se asigure că mașina funcționează în condiții comparabile (sarcină, viteză) pentru fiecare măsurare și că datele sunt stocate corect și etichetate cu toate informațiile contextuale relevante (data, ora, ID-ul mașinii, ID-ul punctului de măsurare) pentru o generare eficientă a tendințelor și a unei analize în etapele ulterioare.

5. 5. Pasul 5: Analiza datelor și diagnosticare:

   În această etapă, datele colectate sunt transformate în informații semnificative. Procesul începe cu **analiza datelor**, care implică compararea datelor nou achiziționate cu limitele de alarmă stabilite în Pasul 3. Dacă nu se depășesc limite, starea mașinii este confirmată ca fiind normală. Dacă se declanșează o alarmă, procesul trece la **diagnosticare**. Aceasta este o investigație mai aprofundată efectuată de un analist instruit pentru a determina cauza principală a problemei. Implică o examinare detaliată a datelor, cum ar fi analizarea frecvențelor și modelelor specifice dintr-o vibrație. spectru sau examinarea dimensiunii și formei particulelor dintr-o probă de ulei. Standardul recomandă o abordare sistematică a diagnosticării, corelând modelele de date observate cu modurile de defecțiune potențiale identificate în FMEA (Pasul 1) pentru a ajunge la un diagnostic specific și sigur al defecțiunii.

6. 6. Pasul 6: Decizie și acțiune privind întreținerea:

   Acesta este pasul final, decisiv, în care rezultatele programului de monitorizare a stării sunt traduse în acțiuni tangibile. Pe baza diagnosticului sigur din Pasul 5, această etapă implică luarea unei decizii strategice de întreținere. Standardul subliniază că această decizie nu este întotdeauna de a „repara imediat”. În schimb, este o judecată bazată pe risc care ia în considerare gravitatea defecțiunii, caracterul critic operațional al mașinii și disponibilitatea resurselor. Acțiunile posibile ar putea varia de la simpla creștere a frecvenței de monitorizare, până la planificarea unei acțiuni corective specifice (de exemplu, o procedură de aliniere, înlocuirea unui rulment) pentru următoarea întrerupere programată sau, în cazuri critice, recomandarea unei opriri imediate a mașinii pentru a preveni defecțiunile catastrofale. Acest pas închide bucla procesului CBM. Rezultatele acțiunii de întreținere și verificarea faptului că defecțiunea a fost corectată sunt apoi introduse înapoi în istoricul mașinii (Pasul 1), creând un ciclu de îmbunătățire și învățare continuă.

Concepte cheie

• Cadrul strategic: Acest standard nu se referă la „ce” (de exemplu, „măsurarea vitezei RMS”), ci la „cum” și „de ce” se configurează un program. Acesta oferă logica de afaceri și inginerească pentru monitorizarea stării.
• Agnostic tehnologic: ISO 17359 nu se limitează la vibrații. Acesta oferă un cadru aplicabil în egală măsură unui program bazat pe analiza uleiului, termografia în infraroșu, emisia acustică sau orice altă tehnologie de monitorizare a stării.
• Curba PF: Filosofia standardului este strâns legată de conceptul curbei PF, care ilustrează faptul că o potențială defecțiune (P) poate fi detectată prin monitorizarea stării cu mult înainte de apariția unei defecțiuni funcționale (F), permițând o mentenanță planificată și proactivă.
• Integrare: Promovează ideea unei abordări integrate, în care datele provenite din mai multe tehnologii pot fi combinate pentru a oferi un diagnostic mai sigur și mai precis al stării mașinilor.

← Înapoi la indexul principal