Procedura de echilibrare pas cu pas

← Baza de cunoștințe Balanset-1A — toate capitolele

Se presupune că mașina este pregătită conform capitolul 04: lagăre fără joc, palete sudate, senzori și tahometru montate, citiri stabile.

Configurarea software-ului

1. Creați/selectați rotorul în baza de date a programului.
2. Alegeți modul: 1 sau 2 planuri.
3. Completați — obligatoriu:
   • masa greutății de probă (cântăriți-o!);
   • raza de montare a greutății (dacă rămâne goală, rezultatele vor fi în procente, nu în grame);
   • a g (grame) comutator, nu %;
   • metoda de corecție: adaugă greutate (sudură) sau elimina (găurire) — bifați caseta, aceasta definește semnul rezultatului;
   • numărul de medieri: 8 pentru o verificare rapidă, 32–64 pentru echilibrare (cu cât mașina vibrează mai puternic, cu atât mai multe).
4. Metoda de amplasare a greutății: poziții libere (orice unghi), poziții fixe (palete/șuruburi — programul împarte greutatea între două poziții alăturate), canal circular, găurire.

Seria de măsurători (2 planuri)

Run 0 — rulajul inițial. Mașina la turația aleasă, o măsurătoare fără greutăți. Notați amplitudinile și fazele inițiale (V1o, V2o).

Run 1 — greutate de probă în planul 1. Opriți mașina, montați greutatea de probă în planul 1 la un unghi marcat (oriunde este convenabil — dar rețineți/marcați locul!). Porniți și măsurați.

• Verificare: amplitudinea sau faza s-au schimbat cu 20–30% sau mai mult. Dacă schimbarea este mică — greutatea este prea mică, măriți-o.

Run 2 — greutate de probă în planul 2. Îndepărtați greutatea din planul 1 (dacă setările nu indică “leave it”), montați-o în planul 2, măsurați.

Calcul. Programul afișează masa și unghiul greutății de corecție pentru fiecare plan (M1/F1, M2/F2).

Secvența de rulaje, citată exact de la suportul tehnic: “Run#0 — porniți rotorul fără nicio greutate… Run#1 — instalați greutatea de probă în Planul 1… Run#2 — greutatea de probă se mută din planul 1 în planul 2 (nu se adaugă suplimentar!). După Run#2 îndepărtați toate greutățile de probă și instalați doar masele de corecție calculate de software.”

Cum se numără unghiul — cel mai important punct dintre toate

• Unghiul se numără de la poziția greutății de probă, în direcția de rotație a rotorului.
• Exemplu: greutatea de probă era la “ora 12”, rotorul se rotește în sensul acelor de ceasornic (privit din față), calculul indică 90° → greutatea de corecție se montează la “ora 3”.
• Greșeala clasică: numărarea în sens invers rotației (montare la 360−70=290° în loc de 70°) — vibrația a crescut. Dacă lucrurile s-au înrăutățit exact “în oglindă” după montarea greutății — verificați sensul de numărare.
• Cu “poziții fixe” (palete, șuruburi) programul indică numere de poziție (de ex. Z5) și împarte masa între cele două cele mai apropiate.

Instalarea greutăților de corecție

1. Instalați jumătate din masa calculată (o treime pe mașinile în stare proastă). Sistemul este aproape întotdeauna neliniar; greutatea integrală adesea “depășește” ținta. Aparatul preia diferența la iterația următoare.
2. Material — plăcuțe de oțel/bară pătrată (de ex. 20×20 mm), cântărite pe cântar.
3. Fixare: sudură — metoda standard pentru mulcitoare și ventilatoare (alocați ~100 g pentru cusătura de sudură); șuruburi/șaibe pe nituri — pentru rotoare de ventilator subțiri; coliere pentru furtun — o soluție funcțională pentru arborii cardanici (asigurați cu adeziv de filet). Greutățile lipite cad de pe suprafețele murdare/unsuroase. Greutatea de probă și cea de corecție se montează la aceeași rază.
   

   

4. Îndepărtarea de material (găurirea) se folosește atunci când adăugarea nu este posibilă; programul poate calcula “pentru îndepărtare” (caseta de bifare).

Rulajul de control și iterațiile

1. RunC — o măsurătoare de control cu greutățile instalate.
2. Urmăriți scăderea: dinamica normală este de câteva ori la 1–2 iterații (de ex. 30 → 7 → 3 mm/s).

   

   

3. Programul calculează o greutate suplimentară. Repetați până intrați în toleranță (capitolul 06).
4. Dacă ați început la o turație redusă — creșteți la turația de lucru și faceți trim acolo.
5. Dacă vibrația a crescut — opriți-vă, nu mai sudați greutăți. Treceți la capitolul 07.

Echilibrare pe un singur plan

Totul la fel, dar cu două rulaje: Run 0 și Run 1 (greutate de probă). Senzorul — X1 pe suportul cel mai apropiat de planul de corecție.

Echilibrarea pe un dorn (pe o mașină-unealtă)

Dacă rotorul este echilibrat pe un dorn de mașină-unealtă, excentricitatea dornului este compensată prin rotirea rotorului la 180° față de dorn (caseta de bifare “Mandrel” din program). Marcajul tahometric rămâne pe dorn.

Fișa rapidă cu ordinea operațiilor pe teren

1. Mecanica OK? (joc, fisuri, elemente de fixare, cuțite)      → da
2. Senzori radiali, X1/X2 neinversați                          → da
3. Marcaj pe butuc, turația se citește stabil                  → da
4. Vibrometru: amplitudine/fază stabile                        → da
5. Echilibrare: rază introdusă, grame, "add"                   → da
6. Run0 → Run1 (probă pl.1) → Run2 (probă pl.2)
7. Proba a schimbat citirile cu ≥20-30%?                        → da
8. Instalați JUMĂTATE din masa calculată, unghiul ÎN SENSUL
   rotației, de la poziția greutății de probă
9. Rulaj de control → completare → repetare
10. În toleranță? → raport, îndepărtați marcajele de probă, împachetați

Cât durează

Pe un stand de instruire — minute. Un ventilator real sau o mașină de tuns iarbă cu mecanică sănătoasă — circa 1,5 ore inclusiv montarea senzorilor și sudarea greutăților. Dacă mașina are defecte, se pot pierde zile întregi (vezi studiile de caz) — și nu din vina aparatului.