Pregătirea mașinii pentru echilibrare

← Baza de cunoștințe Balanset-1A — toate capitolele

Pregătirea este jumătate din reușită. Cele mai multe “echilibrări eșuate” eșuează exact aici: aparatul măsoară onest vibrația unei mașini cu lagăre slăbite sau cu cadrul fisurat, iar calculele lui nu converg.

Listă de verificare universală (orice mașină)

1. Joc la lagăre. Demontați curelele / decuplați transmisia și mișcați rotorul cu o rangă. Nu trebuie să existe joc perceptibil. Joc = înlocuiți mai întâi lagărele, apoi echilibrați. Caz real: 2 mm de joc au făcut echilibrarea imposibilă până când lagărele au fost înlocuite și fusul a fost refăcut (încărcare prin sudură + reprelucrare).
2. Fisuri. Inspectați carcasa, cadrul, cusăturile de sudură, fuliile. O fisură “respiră” sub sarcină și face sistemul neliniar. Sudați fisurile. Există un caz cunoscut în care o fisură într-o fulie a blocat echilibrarea.
3. Elemente de fixare. Toate șuruburile suporturilor, motorului și cadrului strânse.
4. Rotorul în configurație de lucru. Toate paletele/ciocanele/cuțitele montate. Înlocuiți elementele uzate în perechi, unul opus celuilalt (la 180°), altfel creați chiar dumneavoastră un dezechilibru.
5. Rotorul este curat. Murdăria depusă, materialul, gheața — reprezintă și acestea un dezechilibru, unul “mobil”.
6. Turație stabilă. Transmisia trebuie să mențină turația; între rulajele unei serii, diferență de cel mult ~100 rpm.

Particularități pentru mulcitoare și mașini de tuns iarbă

Cele mai frecvente utilaje printre utilizatorii Balanset-1A. Particularitățile:

• Ridicați mulcitorul (mașina ridicată în aer pe hidraulică) — rotorul trebuie să se rotească liber; mașina nu trebuie să se sprijine pe organul de lucru.
• Clapeta/perdeaua frontală și cadrul împingător. Piesele care atârnă liber zăngăne și denaturează citirile. Acestea trebuie prinse prin sudură în puncte de carcasă, prin distanțiere metalice (pe durata echilibrării) sau demontate. Aceasta este o recomandare recurentă a suportului tehnic: o clapetă hidraulică nefixată a unui mulcitor forestier compromite echilibrarea. Din experiență, sudarea clapetei “rezolvă problema în aproape jumătate din cazuri”.

• Ciocane/cuțite montate (de preferință noi sau în stare egală). Echilibrarea unui rotor “gol”, fără uneltele de lucru, este o greșeală: cu cuțitele montate, echilibrul va fi diferit.
• Cuțitele liber-oscilante (cu lanț, articulate) nu deranjează echilibrarea atât timp cât nu sunt blocate. Un cuțit blocat = dezechilibru.
• Senzorii — deasupra sau pe lateralul carcaselor lagărelor, nu pe suprafața frontală a rotorului.
• Atenție la masa cusăturii de sudură: sudarea unei greutăți adaugă ~100 g de metal depus — perceptibil în etapa de ajustare fină.

Unde se montează senzorii

• Senzorul se montează pe carcasa lagărului, cât mai aproape posibil de lagăr, pe o suprafață curată și plană (magnetul trebuie să stea perfect lipit).
• Axa de măsurare — radial (de obicei orizontală, perpendiculară pe axa rotorului). Direcția orizontală este de regulă mai “elastică” și oferă un semnal mai mare.
• X1 — planul 1 (de ex. suportul din stânga), X2 — planul 2 (cel din dreapta). Rețineți care este care și nu le schimbați între ele până la finalizarea lucrării.
• Fixați cablurile astfel încât să nu poată fi trase în rotor — acesta este cel mai frecvent mod în care se distruge un senzor.

Rotoare în consolă (ventilatoare pe arborele motorului)

La un rotor în consolă (rotorul de ventilator “atârnă” la capătul arborelui, ca la majoritatea ventilatoarelor centrifuge), planurile de corecție se află pe rotorul de ventilator însuși — discurile frontal și posterior — în timp ce senzorii se montează pe carcasele lagărelor motorului. Asocierea senzor-plan este indicată prin culoare în diagramă: senzorul 1 lucrează cu planul 1 (discul exterior), senzorul 2 cu planul 2 (discul interior, mai aproape de motor).

Tahometrul și marcajul

• Lipiți o bucată de bandă reflectorizantă pe butuc sau arbore — nu pe o paletă și nu pe o suprafață lucioasă.
• Tahometrul pe suportul magnetic, fasciculul îndreptat spre marcaj sub un unghi ușor, la distanța indicată în manual. Așezați suportul pe o suprafață care nu vibrează.
• Verificare: turația din program trebuie să corespundă cu realitatea și să fie stabilă. Capcanele obișnuite (soare, reflexii, marcaje duble) — capitolul 08.
• Odată începută seria de măsurători, nu relipiți marcajul și nu deplasați tahometrul.

Un rulaj de test în modul vibrometru

Înainte de echilibrare, porniți mașina și urmăriți modul vibrometru:

1. Turația se citește și este stabilă.
2. Vibrația globală și componenta 1x sunt stabile de la un rulaj la altul (dispersia amplitudinii < 10–20%, a fazei < 10–20°).
   

   

3. Evaluați nivelul de pornire: dacă vibrația globală este foarte mare (30–50+ mm/s), cel mai probabil există o problemă mecanică sau o rezonanță; peste 50 mm/s suportul tehnic recomandă echilibrarea în două etape, începând cu o turație redusă.
4. Priviți spectrul: dominanța componentei 1x este o veste bună — este dezechilibru, echilibrarea va ajuta. Dominanța 2x și peste, sau vârfuri departe de frecvența de rotație — găsiți mai întâi cauza (capitolul 07).

Alegerea turației de echilibrare

• Ideal — turația de lucru. Dar dacă turația de lucru se află pe o rezonanță sau vibrația depășește scala, începeți mai jos: pentru mulcitoare, în mod tipic 600–900 rpm, apoi creșteți treptat.
• Graficul RunDown (oprire liberă) ajută la găsirea unei turații “curate”: vârfurile de rezonanță sunt vizibile imediat — echilibrați între ele. Exemplu real: rezonanțele unui stand de testare la ~420 și ~644 rpm → echilibrare la ~844 rpm.

  

  

• Toate rulajele unei serii trebuie să fie la aceeași turație.

Alegerea greutății de probă

Greutatea de probă trebuie să schimbe vibrația, altfel aparatul nu are din ce calcula. Criteriul: o schimbare de 20–30% a amplitudinii sau de 20–30° a fazei după instalarea greutății de probă.

Repere din teren:

• mașini de tuns iarbă, mulcitoare ușoare: 200–300 g;
• mulcitoare forestiere mari: 500–700 g;
• un rotor de ~600 kg: 400–600 g;
• rotoare foarte mari (tone): kilograme (un rotor de 1,7 t a necesitat ~1 kg).

Formula de estimare oferită de suportul tehnic (masa rotorului Mr în kg, raza de montare Rp în m, turația N):

Mp ≈ Mr / (Rp × (N/100))²   [kg]

Software-ul mai are și un calculator pentru greutatea de probă (vibromera.eu/content/trial-weight-calculator/). O greutate de probă prea mic — schimbarea se pierde în zgomot (caz real: 3–7 g pe o turbină nu au schimbat aproape nimic; 5 g au funcționat după reducerea zgomotului de fond); prea mare — împinge sistemul în neliniaritate.

Fixați ferm greutatea: un colier, un șurub, un magnet la turație mică — dar astfel încât să nu poată zbura. Cântăriți-o pe cântarul din set.